Descriere

O inițiativa de interviuri online ce au ajuns sa se transforme intr-o carte, aceasta este propunerea autorului Cristi I. Popescu pentru volumul de fața. Un demers nu doar laudabil, ci mai ales necesar in condițiile in care comunitatea rock, cu tot personalul adiacent imaginii prezentate pe scena de artiști și formații, a fost cel puțin la fel de afectata de rigorile ce au decurs din pandemia de Covid-19 și ale carei urmari inca se vad – atat online, cat și offline.

Numele adunate in cartea in discuție sunt unele mari, reprezentative pentru comunitatea rock – și aici nu ne referim doar la cei care canta și sunt vazuți in prim-plan in cadrul unui concert sau pe un afiș oarecare, ci și la fotografi, realizatori de emisiuni de radio, jurnaliști, pictori sau scriitori. Așadar, intervievații din #RockInStareDeUrgența și, prin urmare, din volumul The Final Lockdown, sunt: Alin (Coiotu’) Dinca (de la TROOPER), Paul Ciuci (de la COMPACT), Cristian Hrubaru (vorbind aici mai ales despre Bikers For Humanity), Ovidiu ANTON, Alex Dona (Despre vin), Florin Țibu (cunoscut și drept Crivaț, de la BUCOVINA), Iulian Agapie (Rock’N’Paint), Tibor Kati (Sur Austru), Titus Constantinescu (Let’s ROCK), Dan BYRON, Mihai Vasilescu, Dan Costea (COMA), Alex Florescu (FREE RIDERS), Adelin Petrișor, Cezar Paul-Badescu și Laurențiu Mandu.

Deși distincte in afirmațiile facute, toate aceste voci pastreaza un numitor comun, un ton unitar, convins și informat, subliniind importanța și relevanța sociala a fenomenului rock din Romania și, extins, din Europa de Est, speranța pentru un viitor optimist, care sa nu afecteze, prin prisma pandemiei, concertele ce ar urma sa aiba loc, toate acestea avand potențialul uriaș de a contrazice – poate fara sa-și propuna neaparat – un sceptic sau un contestatar al imaginii rockerului roman. Deseori, acesta este perceput, in afara contextului familiar, drept un pericol sau rau social. In realitate și-n vorbele și faptele celor intervievați, rockul este o mare familie, una pusa mereu pe fapte bune, care ajuta necondiționat și fara sa faca prea mare caz de asta (a se vedea campaniile constante cu care este asociat, printre alții, Cristian Hrubaru, de exemplu). Insa cartea pare sa nu se adreseze neaparat novicilor, cat mai degraba celor cu adevarat interesați de evoluția din pandemie a vieților reprezentanților unora dintre cele mai cunoscute formații din Romania.

Bonus, pe langa discuțiile de neratat, ar fi recenziile facute de autor albumelor noi ale celor invitați la discuții, dand astfel un context mai larg muncii lor – pre și post pandemice deopotriva. Și aceasta maniera de contextualizare, de recenzare a muncii artiștilor adunați in carte persista și cand Cristi I. Popescu vorbește despre carți („Frica de umbra mea”, noua carte a lui Cezar Paul-Badescu), despre pictura (și talentul extraordinar de care da dovada langa scena Iulian Agapie atunci cand picteaza pe durata unui concert) sau fotografie (cu Mihai Vasilescu vorbește atat despre radio, cat și despre calitatea lui de fotograf, urmand cateva direcții ale vieții unui astfel de artist – la fel, inainte și in timpul pandemiei, de vreme ce un „dupa” nu poate fi ferm intuit, ci doar visat) ori jurnalism (Adelin Petrișor fiind, cel mai probabil, cel mai potrivit om pentru a face paralele intre starea de razboi și cea de urgența, nevoile și piedicile in cazul durerii cauzate de arme și cele provocate de boala pentru care inca nu se gasise leac atunci cand se inregistrau aceste materiale).

Un volum bine inchegat, fara prea multa „poezie”, fara „bijuterii” inutile, ci unul calm și cald, ca o discuție intre prieteni pe care poate și cititorul viseaza sa-i aiba drept prieteni, și la care avem acces intr-o forma curatoriata cu succes – și cu siguranța ca și cu multa placere – de autor, raspunzand unei nevoi a publicului rock roman.

Anca Zaharia